Din cel mai departat adanc Te chem, Isuse,
Mi-s rasariturile-acum de mult apuse,
Si nu mi-a mai ramas decat sa strig spre Tine,
Ca mila-n indurarea Ta sa ai de mine.

Asculta-mi glasul cand Te chem, si ia aminte
La rugaciunea mea, Te rog, Te rog fierbinte,
Dar nu-mi pastra 'naintea Ta nelegiuirea,
Caci altfel, cum mi-as ridica spre cer privirea?

Ca-n teama sfanta sa traiesc, mi-ai dat iertare,
Si doar prin bunatatea Ta stau in picioare;
In Tine sufletul meu trist nadajduieste
Ca vei aduce ziua cand se implineste

Fagaduinta Ta. Mult, mult o-astept sa vina,
Mai mult c-ai diminetii zori, si-a lor lumina
E asteptata de strajeri; si-astept, Isuse,
Mai falnic rasarit sa-mi dai ca cele-apuse.

Numai la Tine pot gasi rascumparare,
Numai la Tine e belsug de indurare,
Numai in Tine, Domnul meu, e-a mea speranta,
Numai cu Tine sufletul mi-e-n siguranta.